Apple iPad Air: mai subţire, mai uşor, mai bun

Category: Stiri Comments: Niciun comentariu

thumb-mg-2037

Atunci când a fost lansată în 2010, iPad nu a fost prima tabletă disponibilă pe piaţă. Acolo însă unde ceilalţi producători au eşuat, Apple a reuşit să convingă cu o carcasă suficient de compactă, un ecran capacitiv bun şi un sistem de operare conceput de la bun început pentru interacţiunea tactilă. Ceea ce a urmat este deja istorie contemporană, piaţa tabletelor explodând în ultimii trei ani şi devenind un instrument portabil pentru consumul de conţinut care ameninţă acum bătrânul şi sacrosanctul PC.

Construcţie, design, ergonomie

Cu excepţia modelului original lansat în 2010, celelalte trei generaţii de tablete iPad au fost similare din punct de vedere al aspectului. Grosimea şi greutatea lor au crescut uşor odată cu iPad 3rd generation, când a fost implementată o bateria mult mai mare care a generat o creştere uşoară de parametri, însă aspectul acestora a rămas practic la fel: un ecran de sticlă aşezat pe o carcasă monobloc din aluminiu cu spate teşit şi muchii ascuţite.

iPad Mini a adus însă un design nou, şi era de aşteptat ca şi cea de-a cincea generaţie de tablete iPad să îi calce pe urme. Din acest motiv, lansarea noului iPad Air nu a constituit o surpriză deoarece acesta este chiar ceea ce ne-am fi aşteptat să fie: un iPad Mini de dimensiuni mai mari.

 

 

Partea frontală are acelaşi design simplu devenit celebru, ecranul are aceeaşi dimensiune, marginile superioare şi inferioare sunt aproape la fel de mari iar înălţimea tabletei a scăzut imperceptibil cu numai un milimetru. Renunţarea la rama groasa a ecranului a permis însă o reducere substanţială a lăţimii, care a scăzut de la 186 la 169,5 milimetri, adică cu aproape 9 procente.

 

 

Mult mai vizibile sunt însă schimbările prin care a trecut carcasa fabricată din aluminiu. Precedentele trei generaţii de tablete iPad au folosit o carcasă monobloc fabricată din aluminiu şlefuit, aceasta având un spate plat şi muchii cu un profil asemănător secţiunii unei lame de sabie. În locul acesteia, noul iPad Air preia carcasa mai micului iPad Mini şi oferă o carcasă cu muchii rotunjite şi, cel mai important, mult mai subţire şi mult mai uşoară.

 

 

Vechile iPad-uri erau încă competitive din punct de vedere ergonomic, însă producătorii rivali de pe scena Android au lansat produse mult mai uşoare şi mai subţiri, iar carcasa cu o grosime de 9,4 milimetri şi o greutate de 652 de grame nu mai era vreun etalon de design. Noul iPad Air a trecut însă printr-o cură de slăbire foarte vizibilă, acesta ajungând acum la o grosime de 7,5 milimetri şi greutate de 469 de grame, fiind una dintre cele mai subţiri şi cea mai uşoară tabletă din gama produselor cu ecrane de aproximativ 10”.

 

 

Ca şi până acum, carcasa este fabricată din aluminiu, însă aceasta foloseşte acum nuanţele de culoare care au fost lansate odată cu telefonul iPhone 5S. iPad Air are un spate perfect neted cu o suprafaţă mai amplă deoarece marginile sunt mult mai puţin proeminente. Muchiile carcasei au o curbură semicilindrică, marginea de la intersecţia cu ecranul fiind tăiată la 45 de grade şi având un finisaj lucios diferit de restul carcasei. Aşa cum era de aşteptat în cazul unei construcţii monobloc, carcasa este foarte rigidă şi nu are zone care pot flexa sau deforma, finisajele fiind şi ele la înălţime.

 

 

Butoanele pentru controlul volumului, pentru blocarea ecranului şi Power/Lock şi-au păstrat poziţia tradiţională, însă acestea au o formă diferită şi sunt colorate în aceeaşi nuanţă cu carcasa. Schimbările vizibile se remarcă pe marginea inferioară, unde masivul difuzor monofonic a fost înlocuit de o pereche de difuzoare stereo mai mici, iar partea din spate are o perforaţie suplimentară deoarece noul iPad oferă, în sfârşit, două microfoane.

 

 

Mai îngustă cu 9 procente, mai subţire cu 20 de procente şi mai uşoară cu 28 de procente, noua tabletă iPad aduce un spor semnificativ de ergonomie. Vechile modele erau destul de dificil de susţinut cu o singură mână, însă acest lucru s-a schimbat odată cu modelul Air. Fără să fie compactă precum versiunea sa Mini, noua tabletă poate fi ţinută doar de marginea inferioară pentru că este mult mai uşoară, iar carcasa subţire asigură o priză mult mai bună în mână.

Ecranele cu margini înguste sunt o caracteristică apreciată de utilizatori, însă acestea au şi micile lor dezavantaje. Apple a introdus odată cu iPad Mini un algoritm software pentru detectarea atingerilor accidentale ale ecranului, însă aceasta este o tabletă mică ce poate fi uşor ţinută precum o carte fără a atinge marginile laterale. Apple iPad Air este însă un produs mai mare, iar poziţionarea degetului mare pe rama laterală este inevitabilă. Algoritmii Apple sunt foarte buni în cazul în care puneţi degetul pe ecran şi îl lăsaţi acolo, însă atingerea şi mişcarea uşoară a degetului în cursul utilizării s-ar putea să fie interpretată ocazional ca un gest real, ceea ce va declanşa acţiuni nedorite. Acest aspect afectează doar utilizatorii care preferă orientarea verticală, celelalte două margini fiind mari şi nepunând nici o problemă în modul orizontal de lucru.

Ecran, hardware, specificaţii, autonomie

Acum un an şi jumătate, iPad 3rd generation a impresionat cu ecranul său cu densitate mare cunoscut sub numele comercial Retina Display. Acest produs are meritul să fi declanşat migraţia de la neimpresionanta rezoluţie WXGA, care era standard pe tabletele de la acea vreme, către rezoluţii Full HD sau mai sus. Ecranul de pe iPad a fost între timp depăşit din punct de vedere al rezoluţiei sau densităţii de produse precum ASUS Transformer Pad TF701 sau noul Nexus 7, însă acesta rămâne încă un produs impresionant.

 

 

Apple nu a anunţat nici o schimbare de ecran atunci când a lansat iPad 4th generation şi iPad Air, deci putem presupune că avem de-a face cu acelaşi panou IPS cu rezoluţie de 2048 x 1536 pixeli. Am utilizat în paralel un iPad din generaţia a treia şi noul iPad Air şi nu am remarcat nici o diferenţă semnificativă de parametri, ambele ecrane având un nivel de negru bun, contrast ridicat, luminozitate foarte puternică şi o redare excelentă a culorilor, Apple lăudându-se de altfel cu calibrarea din fabrică a acestora.

 

 

O mică schimbare totuşi a avut loc, Apple afirmând că noul ecran este mai subţire cu circa 20 de procente decât modelul implementat pe tablete anterioare. Ecranul nu este unul integral lipit deoarece panoul protector de sticlă este încă separat, probabil din considerente legate de costul înlocuirii, deci avem de-a face doar cu un strat protector mai subţire. Această schimbare se remarcă la o simplă analiză a unghiurilor extreme de vizualizare, ecranul din iPad Air având reflexii mult reduse faţă de modelul folosit până acum. Din păcate, acest aspect afectează prea puţin prestaţia în lumina solară, care este încă mediocră.

 

Sticla protectoare de pe iPad Air (sus) este vizibil îmbunătăţită

Pentru a putea susţine rezoluţia mare a ecranelor de 2048 x 1536 pixeli, cea de-a treia şi cea de-a patra generaţie de tablete iPad au folosit versiuni îmbunătăţite ale cipurilor folosite pe telefoanele mobile, acestea aducând un procesor grafic mult mai puternic. După A5X şi A6X, Apple a renunţat însă la acest obicei şi a anunţat că iPad Air este motorizat de acelaşi cip A7 pe care îl foloseşte pentru telefonuliPhone 5S. La întrebarea „de ce nu a lansat Apple un procesor A7X?”, răspunsul va putea fi văzut imediat din rezultatele testelor de performanţă: pentru că nu a avut nevoie.

Înainte de a trece la analiza performanţelor, trebuie să subliniem nişte mici detalii. Deşi poartă aceeaşi denumire, cipurile Apple A7 implementate în iPhone 5S şi iPad Air nu sunt identice. Acestea folosesc acelaşi procesor dual-core Cyclone, un produs ARM v8 pe 64 de biţi care este dezvoltat de către Apple, şi acelaşi procesor grafic PowerVR G6430 cu patru unităţi de procesare. Modelul implementat în iPad Air este însă tactat la o frecvenţă puţin mai mare, 1,4 GHz în loc de 1,3 GHz, iar memoria RAM cu o capacitate de 1 GB a fost mutată în afara pastilei de siliciu, probabil din considerente de disipare a energiei în condiţiile supra-tactării procesorului.

Deşi nu impresionează prin numărul de nuclee sau frecvenţa lor iar procesorul grafic nu mai este un monstru precum în cazul A5X sau A6X, noul A7 este o surpriză plăcută. În comparaţie cu tabletele deja testate, acesta străluceşte în testele de browsing şi în testele 3D precum GFXBench, fiind întrecut uşor doar de Tegra 4 în 3DMark, test care pune însă o încărcare mare pe procesor şi unde numărul de nuclee avantajează soluţia quad-core de la NVIDIA.

Puterea nucleelor Cyclone se remarcă în GeekBench, un test multithreading care avantajează soluţiile cu mai multe nuclee. Apple A7 nu poate face faţă extrem de puternicului Tegra 4, care rulează însă la o frecvenţă mai mare, dar egalează în mod surprinzător soluţiile cu un număr dublu de nuclee Krait 300 de la Qualcomm. Rămâne de văzut cum se va lupta iPad Air cu tabletele bazate pe procesoarele Snapdragon 800 precum Galaxy Note 10.1 2014, însă, judecând după rezultatele obţinute în testele independente de rezoluţie pe telefoanele care-l folosesc deja, probabil că vom asista la o egalitate.







La fel ca în cazul iPhone 5S, cipul A7 este secondat de coprocesorul M7. Produs în realitate de NXP, fosta divizie Philips, acesta a fost promovat ca un cip care va permite dezvoltarea de noi aplicaţii cu specific sportiv care vor oferi o analiză superioară a mişcărilor şi deplasărilor. Prezenţa acestuia pe un produs care este folosit preferenţial în interior ne spune însă că Apple a degrevat de fapt toate sarcinile de coordonare a giroscopului, accelerometrului şi magnetometrului pe cipul M7, urmărind să solicite mai puţin procesorul principal.

Deşi telefonul iPhone 5S oferă un adaptor wireless 802.11ac, noul iPad Air foloseşte încă o soluţie 802.11n dual-band. Tableta a făcut însă un salt mare de la arhitectura 1×1 de pe iPad 3rd generation şi 2×1 de pe iPad 4th generation, oferind acum o arhitectură 2×2 cu o rată maximă de transfer de 300 Mbps. În cadrul testelor făcute în reţeaua locală prin intermediul unui router ASUS RT-N66U, Iperf a arătat că rata de transfer a ajuns la 163 Mbps, însă am minţi dacă am spune că nu ne-am fi dorit un mai rapid adaptor 802.11ac.

  • Ecran: 9,7”, 2048 x 1536 pixeli, IPS, LED
  • Chipset: Apple A7
  • CPU: Apple Cyclone, dual-core, 1,4 GHz, ARM v8 64 bit
  • GPU: PowerVR G6430
  • RAM: 1 GB
  • Memorie internă:  16/32/64/128 GB
  • Sistem de operare: iOS 7.0.3
  • Conectivitate: Wi-Fi 802.11 a/b/g/n, 2×2, 300 Mbps; Bluetooth 4.0; LTE opţional
  • Cameră foto: 5 MP, BSI, autofocus
  • Cameră frontală: 1,2 MP
  • Conectori: Lightning
  • Audio: jack audio 3,5 mm, difuzoare stereo
  • Baterie: 8827 mAh
  • Dimensiuni: 240 x 169,5 x 7,5 mm
  • Greutate: 469 grame (478 grame pentru versiunea Cellular)
  • Altele: streaming wireless (AirShare, limitat la Apple TV), tipar wireless AirPrint

Dacă performanţele bune nu au răspuns la dilema nedezvoltării unui procesor A7X, eficienţa energetică va completa imaginea de ansamblu. Deşi capacitatea bateriei a scăzut de la 11560 mAh la 8827 mAh, ceea ce a şi permis în mare parte reducerea grosimii carcasei, noua creaţie Apple este un campion al autonomiei. Apple iPad Air este prima tabletă care reuşeşte să depăşească 10 ore de autonomie în testul de browsing şi să ofere peste 13 ore de redare video, fiind din acest punct de vedere cea mai bună tabletă care nu este ajutată de o baterie suplimentară. Ca o bonificaţie, şi timpii de încărcare au bateriei au devenit mai mici din cauza reducerii de capacitate



Software

Despre iOS 7 am vorbim mai pe larg, subliniind ce este bun şi ce este încă prost şi nefinisat. Lucrurile au început să se îmbunătăţească şi pentru utilizatorii tabletelor mai vechi iPad începând cu actualizarea 7.0.3, însă iPad Air este în acest moment singura tabletă pe care noul sistem de operare merge cu adevărat bine.

Comparativ cu modelele anterioare, animaţiile de maximizare şi minimizare sunt mai rapide, lista aplicaţiilor deschise nu mai sacadează atunci când sunt deschise multe programe iar aplicaţiile, fie că este vorba de cele native sau cele mai lente precum Twitter sau Google Maps, se deschid mai repede. Aş fi vrut să văd la lucru şi saltul de performanţă 3D, însă jocurile precum Infinity Blade 3 sau Real Racing mergeau impecabil şi pe generaţia anterioară, pentru o demonstraţie completă a puterii din Apple A7 trebuind sa aşteptăm programe ceva mai complexe.

Aspectul deranjant al prestaţiei software este dat de limitarea la numai 1 GB de memorie RAM, deoarece iOS 7 consumă cu circa 100-150 MB de memorie în plus iar spaţiul de memorie necesar aplicaţiilor a crescut şi el prin migrarea la arhitectura software pe 64 biţi. În aceste condiţii, avertizările de Low Memory au devenit mai dese, numărul de aplicaţii care revin din fundal fără a necesita reîncărcarea este mai mic şi apar ocazionale închideri brutale ale programelor active. Aceasta nu este însă o problemă a tabletei, ea manifestându-se pe toate modelele iPad cu Retina Display, însă migrarea la 2 GB de RAM ar fi fost o idee bună.

Redare audio şi video

Prestaţia media este împărţită între un hardware foarte bun şi un software cu „tradiţionalele” limitări Apple. Aşa cum ne-a obişnuit până acum, producătorul a implementat un amplificator de foarte bună calitate, ieşirea pentru căşti având un sunet cu o fidelitate excelentă, distorsiuni insesizabile, bass puternic şi înalte discrete şi curate, la care se adaugă şi un nivel sonor foarte ridicat. Cel mai adesea însă, utilizatorii vor prefera pentru audiţie difuzoarele externe.

 

 

Amplasate în partea de jos a ecranului, aceasta oferă un nivel sonor ridicat şi o fidelitate bună, poziţionarea lor fiind însă mai puţin fericită deoarece pot fi acoperite uşor atunci când folosim tabletă în modul orizontal. Deoarece distanţa dintre aceste difuzoare este foarte mică, separaţia stereo este inexistentă, cel mai probabil Apple fiind nevoită să înlocuiască un difuzor mono mare cu două difuzoare mai mici din cauza spaţiului redus din carcasă.

Aplicaţia pentru redarea media a rămas aproape neschimbată, aceasta oferind sortarea galeriei media după artist, album, gen, compozitor, liste de redare, un egalizator care oferă doar şabloane prestabilite şi normalizarea volumului. Este un produs simplu, însă partenerul pentru redare video este şi mai rău, acesta oferind doar butoane pentru controlul redării, un buton Pan and Scan, suport pentru Closed Captions şi cam atât.

După cum este bine ştiut, ambele aplicaţii sunt strâns legate de iTunes şi de suportul extrem de limitat pentru formatele audio/video. Lista formatelor tradiţionale compatibile cuprinde H.264, MPEG-4 SP sau MJPEG (în containere MP4 sau Quicktime),MP3, AAC şi HE-AAC, pentru orice altceva fiind obligaţi să purcedem la o conversie. Aceste limitări se pot sări prin utilizarea altor aplicaţii pentru redarea media, însă experienţa va fi satisfăcătoare doar în cazul redării audio. Deoarece am vrut să vedem schimbările survenite în iOS 7, am încercat un player alternativ dar ne-am lovit de acelaşi neajuns ca la versiunile anterioare: autonomia. Cu acelaşi fişier de test, comprimat într-un format acceptat şi de aplicaţia Videos din iOS, am obţinut doar 8 ore de autonomie, ceea ce înseamnă că veţi fi obligat să respectaţi idiosincraziile Apple dacă doriţi să beneficiaţi din plin de iPad Air.

Camera foto

Tablete oferă arareori camere foto la fel de bune ca cele de pe telefoanele mobile, numărul utilizatorilor care le folosesc pentru captură foto fiind mai redus din cauza ergonomiei proaste, iar implementarea unui produs bun ar ridica inutil preţul de producţie. Camera foto de pe iPad Air oferă un senzor cu o rezoluţie de 5 MP, obiectiv cu 5 lentile şi diafragmă F/2.4. Aplicaţia de captură este extrem de simplă, aceasta oferind ca opţiuni suplimentare doar HDR şi blocarea expunerii şi focalizării.

 

 

După cum se observă din capturile foto de mai jos, iPad Air se numără printre tabletele care oferă o prestaţie foto bună, remarcându-se nivelul bun al detaliilor, contrastul ridicat, expunerea optimă şi culorile frumoase, dar şi nivelul puţin cam mare de zgomot. Un număr suficient de mare de utilizatori folosesc mai des camera pentru funcţia de scanare a documentelor sau a cărţilor de vizită, şi este îmbucurător că iPad Air are un mod macro bun, capabil să surprindă detalii suficient de ridicate pentru a permite utilizarea ulterioară a funcţiilor OCR din diverse aplicaţii.




Mai îmbucurătoare este atenţia acordată camerei frontale. Aceasta a făcut un salt de rezoluţie odată cu generaţia anterioară, iar modelul implementat acum foloseşte un senzor cu pixeli mai mari, aspect care oferă o prestaţie superioară în lumina slabă. Eşantionul ataşat arată o schimbare vizibilă în bine chiar şi în lumina artificială scăzută, o veste bună pentru amatorii de Skype sau FaceTime.

Concluzii

Dacă privim doar specificaţiile de pe hârtie, poate că iPad Air nu pare o schimbare atât de mare de la versiunile precedente. După câteva zile de utilizare, aceasta se dovedeşte a fi un pas impresionant pentru gama iPad. Pierzând mult în greutate şi grosime, ceea ce o face mult mai ergonomică, tableta oferă o platformă hardware superioară, o autonomie excelentă, acelaşi ecran de bună calitate şi o prestaţie media foarte bună, atribute care o fac cea mai bună tabletă din gama de 10” care este disponibilă pe piaţă în acest moment. iPad Air este tras în jos doar de limitările ecosistemului Apple şi de preţurile absolut ridicole ale versiunilor cu capacităţi de stocare mai mari. Dacă sunteţi utilizatori Apple, acestea sunt însă lucruri deja cunoscute, iar dacă nu sunteţi, probabil că nici nu aţi mai ajuns cu lectura până în acest punct.

Surse: go4it.ro ; cauta.romtelecom.ro

Comanda-ti acum Tableta Apple Air de la Clickshop!

 

Raspunde


7 + = 16

Poti folosi aceste tag-uri HTML si atribute: <a href="" title=""> <abbr title=""> <acronym title=""> <b> <blockquote cite=""> <cite> <code> <del datetime=""> <em> <i> <q cite=""> <strike> <strong>